Raicea VC, Boldu E, Mesina M.
Introducere
Disecția acuta de aorta (DAA) reprezintă o urgență majora, fiind asociata cu mortalitate ridicată chiar și în epoca chirurgiei cardiovasculare moderne. Desi simptomatologia este adesea evidenta, in cazuri rare pacientul poate prezenta tabloul clinic al unui accident vascular cerebral acut (AVC), fara durere toracica. În aceste cazuri rare, diagnosticul este critic, având în vedere că tratamentul trombolitic recomandat in AVC acut poate avea consecințe catastrofale.
Prezentare de caz
Raportăm cazul unei paciente de sex feminin, in varsta de 49 de ani, cu antecedente de hipertensiune arterială gradul 3, cu tratament ambulator intermitent, fara caracteristici clinice sugestive pentru boli de tresut consjunctiv ce s-a prezentat la urgență cu slabiciune musculara hemicorp drept. Examenul neurologic efectuat de urgenta a fost sugestiv pentru accident vascular cerebral acut. Pacienta nu a prezentat durere toracica.
Având în vedere că paciena se afla în fereastra terapeutică pentru tromboliza, înainte de administrarea agentului fibrinolitic, a fost solicitata o ecografie cardiacă. Examinarea a demonstrat prezenta de lichid pericardic dispus circumferential, usoara dilatare de aorta ascendenta (41 mm) cu prezenta unui fald intimal. Pacienta a fost evaluata prin tomografie computerizata de craniu cu substanta de contrast ce a demonstrat multiple zone ischemice, in zona cerebeloasa dreapta de 30/29 mm, in zona talamica dreapta 14/8 mm si edem cerebral. Disecția aortică a fost confirmată, extinzându-se din radacina aortei pana pe carotida interna dreapta si artera iliaca dreapta.
Pacienta a fost fost supusa interventiei chirurgicale de urgenta. Aorta ascendentă a fost înlocuită cu o proteză Dacron urmata de valvuloplastie aortică (resuspensie comisuri). La douăzeci și patru de ore după intervenție, pacienta a fost extubata iar examinarea neurologica a evidențiat îmbunătățirea funcției neurologice cu orientare temporală și spațială si recuperarea partiala a funcției motorii.
În a 7-a zi postoperatorie, analizele de sânge au indicat trombocitopenie severă de 25000 trombocite/mm3. HIT (trombocitopenie indusă de heparină) a fost suspectată. Terapia cu heparină a fost oprita, cu rezultate bune. Evoluția clinica ulterioară a fost favorabilă, pacienta fiind eligibila dpdv clinic pentru mutarea pe sectie în a 9-a zi postoperatorie urmand a fi externată în a 14-a postoperator zi.
Concluzie
Deși studiile sugerează că la pacientii cu AVC și AAD mortalitatea este foarte mare si se recomanda gestionarea farmacologica fiind temporizata interventia chirurgicala, în cazul nostru operația a avut succes și a fost urmată de îmbunătățirea semnificativă a stării neurologice.